Jurnal de drum
România se parcurge cu mașina
O săptămână nu îți arată o țară. Îți arată o distanță. De la Palatul Parlamentului până la gurile Dunării sunt vreo 250 de kilometri în linie dreaptă și aproape o zi întreagă dacă o iei pe bune, cu opriri. Între ele stau Carpații, cetăți săsești, o autostradă care se tot prelungește și drumuri unde GPS-ul tace. România se înțelege din habitaclu. Castele, munți, deltă, mare. Toate țin de același volan.
București, înainte să urci la munte
Palatul Parlamentului e greu de iubit și imposibil de ignorat. Ghidul spune, înainte să apuci să întrebi, că e al doilea palat administrativ din lume după Pentagon. De pe terasă, Bulevardul Unirii taie orașul ca o linie trasă cu rigla, cu parcări și blocuri de aceeași înălțime până departe.
Centrul Vechi e alt registru. Lipscani, Hanul lui Manuc, o cafea la umbră dacă prinzi loc. Calea Victoriei ține totul împreună, de la Piața Revoluției până la Piața Victoriei, cu Ateneul pe o parte. Seara, Bucureștiul e zgomotos. Dimineața, dacă pleci spre munte înainte de opt, scapi de el.
Sinaia și Castelul Peleș
De la București la Sinaia sunt 125 de kilometri pe DN1. În weekend, mai bine îți faci socoteala la trei ore. Peleșul stă deasupra orașului ca o vilă germană care a crescut prea tare. Carol I a vrut o reședință de vară. A primit un palat cu 160 de camere, lemn sculptat, arme pe pereți și o terasă de unde vezi Bucegii.
Interiorul e mai dens decât fațada. Nu intra dacă ai doar douăzeci de minute. Cobori pe jos până la cazinou și la mănăstire. Iarna, coada e mai scurtă.
Brașov, Bran, Râșnov
Brașovul e la 50 de kilometri de Sinaia, tot pe DN1. Piața Sfatului e piața pe care o recunoști din fotografii. Biserica Neagră stă lângă ea, înaltă și afumată de incendii vechi. De acolo, Bran e 30 de kilometri. Castelul e mai mic decât îl face filmul. Merită dacă treci oricum, nu dacă faci un ocol de o zi doar pentru el.
Râșnov stă pe un deal între cele două. Cetatea e o plimbare, nu un muzeu. De pe ziduri vezi Tâmpa și, pe vreme bună, Piatra Craiului.
Sibiu și Sighișoara
Sibiul e alt ritm. Casele cu ochi din acoperiș, Piața Mare, Piața Mică, podul Minciunilor. A fost Capitală Culturală Europeană în 2007 și încă se simte, în restaurantele din cetate și în faptul că poți umbla pe jos o zi întreagă fără să te plictisești. Iarna, piața e goală și acoperișurile țin zăpada.
De la Sibiu la Sighișoara sunt 90 de kilometri prin Mediaș, pe DN14. Sighișoara e cetatea locuită. Turnul cu Ceas, scara acoperită, casa în care s-a născut Vlad Dracul. Vara e plină. În martie, ai străzile aproape pentru tine. Dormi în cetate dacă poți. Dimineața, înainte de grupuri, orașul e altul.
Transfăgărășanul, și o notă pentru Transalpina
DN7C se deschide de obicei de la sfârșitul lui iunie până spre octombrie, în funcție de zăpadă. De la Curtea de Argeș urci pe lângă barajul Vidraru, apoi serpentinele încep serios. La Bâlea Lac e plafonul, 2042 de metri. Parcarea e un haos în august. Dacă poți, treci de dimineață. Coborârea spre Cârțișoara, în Sibiu, e partea pe care o ții minte.
Transalpina, DN67C, e sora de pe Parâng. Mai înaltă, mai puțin filmată. Dacă ai două zile de munte, fă-le pe amândouă. Dacă ai una, ia Transfăgărășanul și nu te grăbi.
Mănăstirile din Bucovina
De la Brașov spre mănăstirile din Bucovina sunt vreo 300 de kilometri, prin Târgu Neamț sau prin Bistrița, depinde cum tai. Voroneț, Humor, Moldovița, Sucevița. Frescele din exterior țin de secolul XVI. Albastrul de Voroneț e o culoare, nu un slogan.
Mergi de la una la alta în aceeași zi dacă vrei. Sunt zeci de kilometri, nu sute. Gura Humorului e o bază bună. În octombrie, pădurea e ruginie și autocarul cu grupuri e mai rar. Iarna, acoperișul ține zăpada și curtea e liniștită.
Maramureș, pe lemn
Mai la nord, Maramureșul e lemn. Biserici cu turnuri ascuțite, unele pe lista UNESCO. Săpânța, cu cimitirul vesel unde pietrele vorbesc pe șleau despre cei îngropați. De la Suceava la Sighetu Marmației tai prin vale. Drumul e lent. Asta e punctul.
În Săpânța stai o oră. În Bârsana, mănăstirea nouă e înaltă și disputată. Casele vechi din lemn merită mai mult decât biserica nouă, dacă întrebi pe cineva de acolo.
Salina Turda și Clujul
Clujul e oraș universitar, dens, cu o piață centrală în care stai seara fără program. La 30 de kilometri, Salina Turda e o mină transformată în sală subterană. Lift, bărci pe lacul din interior, un amfiteatru tăiat în sare. E rece jos, vreo 11 grade tot anul.
Nu e un ocol scurt. Îți ia jumătate de zi. Dacă vii dinspre Sibiu, o prinzi pe A3, când e deschisă bucata aia. Dacă nu, DN1 prin Turda e vechi și cunoscut.
Delta Dunării, unde se termină asfaltul
Delta începe la Tulcea. De acolo, barca. Nu mașina. Canale, stuf, pelicani dacă ai noroc și ghidul tace. Crișan, Mila 23, Sfântu Gheorghe. Dormi jos, nu în Tulcea, altfel vezi doar portul.
Sezonul bun e mai-septembrie. Țânțarii sunt parte din bilet. De la București la Tulcea sunt aproape 280 de kilometri. De la Constanța, mai puțin. Apa e verde și lentă. Asta vrei.
Constanța și Marea Neagră
Constanța e port. Cazinoul de pe faleză e un art nouveau greu, cu cupolă și o fereastră rotundă mare. A stat în schele ani de zile. Fațada e iar albă, marea e imediat în spate. Ovidiu are o statuie în Piața Ovidiu. Muzeul de istorie e mai bun decât te aștepți.
Spre sud, Vama Veche și 2 Mai sunt alt ritm. Spre nord, Mamaia e plajă lungă și beton. Dacă vii din Deltă, treci pe la Constanța și închizi cercul la mare. Apa e caldă în iulie. În septembrie, lumea e mai puțină și stațiunea mai suportabilă.
O buclă de opt zile, cu loc de zece
București o noapte. Sinaia și Peleșul a doua zi, noapte în Brașov. Bran și Râșnov dimineața, apoi Sighișoara. Sibiu. Transfăgărășanul într-o zi întreagă, dacă e deschis, și cazi înapoi spre Argeș sau stai la Sibiu. De acolo, ori Bucovina și Maramureșul, ori Cluj și Turda. Închizi la Tulcea, două nopți în Deltă, apoi Constanța și întoarcerea.
Zece zile lasă loc să nu conduci în fiecare dimineață. Șapte comprimă. Plăcuța e aceeași. Drumul, nu.